Imediat ce calculatoarele au invatat sa faca scheme de broderie, iar mesteritele s-au aventurat sa brodeze picturi cu 100-200 de culori, ne-am permis noi insine de a schimba radical toate regulile traditionale de a coase cruciulite si alte puncte: am uitat de partea verso ideala a cusaturii, innotatul pe sub fir, fixatul in nod etc…
Principala si singura regula la cusutul broderiei multicolore a ramas un singur lucru – frontul (fata) de calitate!
Au aparut o multime de diferite tehnici si metode de broderie, pe care cu drag le impartasim cu prietenii, si fiecare broderita isi selecteaza cea mai convenabila metoda pentru ea.

Cu toate acestea, in general, exista doar doua metode de cusut (cruce sau goblen, n-are importanta): pe culori si prin parcare. Aici vom incerca sa facem o analiza la ambele moduri, si sa tragem concluzii cu privire la avantajele si dezavantajele ambelor metode de cusut.

 

parcarea

METODA broderiei pe culori.

… Cea mai simpla si mai placuta metoda: se ia un fir de o culoare si se cos toate semnele de acesta culoare! Un “Pro” masiv!
+ Nu trebuie sa schimbati frecvent firul;
+ Puteti sari la distante destul de mari;
+ Convenabil de a alege cel mai bun traseu pentru broderie;
+ Este usor de orientat pe foaia “geografica” a cusaturii;
+ Dosul poate fi uniform si chiar aproape de ideal;
+ Daca din greseala am facut un semn de alta culoare, eroarea apare atunci cand coaseti culoarea potrivita;
– La coaserea schemelor complexe va fi nevoie de a marca pe diagrama semnele cusute deja (desi asta este deja ca o schimbare de activitate).

Am cusut pe culori, am folosit diferite metode si tehnici, ceva regandeam, am incercat sa imbunatatim partea gresita, si totul ar fi fost perfect si fericit daca nu am fi cautat sa ajungem cu semnele cusute pe fata la perfectiunea intruchipata …
Cateodata la sfarsitul cusutului am inceput brusc sa observam ca semnele frumoase si netede la sfarsitul broderiei sunt imprastiate in toate directiile, unele dintre ele mai in fata, altele mai afundate … De ce ???
Dupa o gandire si observatii indelungate, am realizat ca toata smecheria cosnsta in partea “de sub apă” a aisbergului: in acele fire, care sunt trase pe partea verso a lucrarii. Cand am cusut un semn, firul este liber, fara tragere si se centreaza corect. Dar, cu coaserea cu fiecare culoare suplimentara, noi deranjam involuntar firul, el se intinde si trage crucea sau petit-point din fata, care … cade, sare, se rastoarna … Ce ar trebui sa facem?

Asa ajungem la necesitatea de a coase prin
METODA DE PARCARE .

Esenta acestei metode este in faptul ca aveti nevoie de a coase in mod constant si centrat pe cruci, puncte, rand pe rand. Numai ca in acest caz, nu trebuie sa va mai faceți griji de crucile, punctele cusute, toate loviturile si stratificarea va fi pe partea verso a lucrarii, iar fata va avea un aspect ideal, am putea zice – virgin chiar. 

Cat de mult nu-mi place aceasta metoda! O multime de”contra”!
– Foarte lenta! Timpul pentru a inlocui firul aproape pentru fiecare semn – este o mare pierdere de timp;
– Pe panza stau agatate fire si fire cu ace, care uneori se desprind;
– Semnificativ mai mare este costul esecului: Odata parcat acul incorect, vor fi brodate gresit toate celelalte puncte pana la capatul firului;
– Dosul lucrarii teribil de inegal, gros, cu valuri;
– Si metoda in sine este foarte sa zicem asa – mecanica, ca o masina de scris …
+ Nu trebuie sa pre-marcam schema;
+ Avem in fata lucrarea gata finisata fara gauri, ceea ce este frumos;
+++++++ !!!! Partea din fata foarte buna !!!!

De dragul acestei fete ideale poate si merita de chinuit cu metoda de parcare …
Dar … este plictisitor … si incet …

Ca urmare, pentru usurarea procesului de lucru s-ar putea face unele abateri de la regulile stricte de parcare:
– A coase intreag randul in ordinea planificata culoare dupa culoare – s-a dovedit a fi mai repede, iar calitatea nu a avut de suferit;
– A coase in semn din randul de sus, in cazul in care crucea sau punctul este de aceeași culoare si este singur (este mai ușor de a apuca un semn din randul de jos, in loc de a face o brosa mare in urmatorul rand);

La fel se poate coase prin metoda de parcare cu diagonala … nu atat de mult din cauza fricii fata de limitele vizibile , dar pentru ca arata frumos!
Dar si in acest caz apar niste … DAR:
– Pe partea verso se produc niste dealuri pe diagonala … dar poate asta nu e asa de bine?
– Dar – Important! – Foarte deranjant este faptul ca urmatorul punct este alaturi, dar eu nu-l pot coase pentru ca el este in diagonala urmatoare …

De la una la alta – ajungem si la metoda
Parcarea prin pete

… Fiecare stie sa gasesaca un loc in schema cu culori putine. Dar, si in schemele complexe multi-color inca mai sunt pete care sunt cusute cu  anumit interval de culori. Asa ca alegem un loc (poate fi unul mic, sau mai mare, care include si cateva mici), si il coasem prin parcare. Ce ne da asta?
+ Marginile vor fi rupte;
+ In spatiul vizual practic nu mai sunt puncte de culoarea mea si in n viitoarea pata va fi un set diferit de culori – asta reduce semnificativ numarul de reveniri la firul de aceeasi culoare, economisind astfel timp;
+ Se coase un fragment  intreg;
+ Nu te plictisesti.

Poate fotografia atasata va va ajuta sa intelegeti mai clar despre ce am scris aici.